BluePink XHost

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Invazia Georgiei de catre fortele terestre, aeriene si navale ale Rusiei, din 8 august 2008, si proclamarea independentei provinciilor georgiene separatiste Osetia de Sud si Abhazia au avut consecinte politice, economice si de securitate drastice pentru tarile din vecinatatea Federatiei Ruse, au deteriorat relatiile regimului de la Moscova cu democratiile occidentale si au determinat condamnari severe in strainatate. Decizia liderilor rusi de a-si starni puterea militara contra unei tari vecine cu capacitate militara mult inferioara a surprins comunitatea internationala, a alarmat celelalte state desprinse din fosta Uniune Sovietica si a provocat discutii aprige in comunitatea euro-atlantica in legatura cu reevaluarea atitudinii fata de Rusia. Razboiul din Georgia a fost primul atac militar al Rusiei contra unui alt stat de cand URSS a invadat Afganistanul, in 1979. Invazie premeditata Moscova a pregatit razboiul impotriva Georgiei cu multe luni inainte de invazie. La 16 aprilie 2008, Rusia a stabilit, prin decret, relatii de tip stat-la-stat cu cele doua provincii georgiene separatiste. Imediat, Moscova a introdus in cele doua provincii georgiene mii de militari, echipament greu si specialisti care au reabilitat soselele si caile ferate spre Georgia. Manevrele militare din primavara, denumite Kavcaz-2008, au simulat invazia Georgiei. In prima saptamana din august 2008, provocarile armate ale militarilor osetini contra satelor georgiene din Osetia de Sud au creat o situatie intolerabila. "Pacificatorii" rusi nu au intervenit. Avand dominatie aeriana totala, cu zeci de mii de soldati masati la granita cu Georgia in Osetia de Sud si in Abhazia, cu tancuri si artilerie, trupele ruse erau pregatite sa ajunga la Tbilisi in cateva ore. La ordinul presedintelui Saakasvili, trupele georgiene au atacat capitala sud-oseteina, Tinvali. Informatia Moscovei ca militarii georgieni ar fi comis masacre de purificare etnica in Tinvali soldate cu peste 2.000 de morti a fost demitizata de observatori independenti, care au gasit mai putin de 150 de victime. Este posibil ca asaltul georgian de la Tinvali, amanand cu cateva zile penetrarea trupelor ruse in Georgia, a permis regruparea trupelor georgiene pentru apararea capitalei, a sensibilizat opinia publica internationala si a precipitat interventiile diplomatice ale presedintelui UE. Comentatori straini si georgieni au afirmat ca numai asa a fost posibil sa se salveze independenta tarii si sa se previna inlocuirea guvernului de la Tbilisi cu marionete proruse. Concomitent cu invazia militarilor rusi din Osetia de Sud, trupele ruse din Abhazia au deschis un al doilea front impotriva Georgiei, fara nicio provocare. In mod coordonat, fortele aeriene si navale ale Rusiei au declansat bombardamente intense impotriva infrastructurii militare si economice din Georgia. Partea de nord a tarii si orasul-port la Marea Neagra Poti au fost ocupate de trupele ruse. Medvedev si Putin au pretins ca, asa cum au actionat occidentalii in Kosovo, militarii rusi au intervenit in Georgia in 2008 ca sa previna actiunile de "genocid" si "purificare etnica" ale georgienilor impotriva osetinilor. Ceea ce este contrar realitatii. Cu sustinerea trupelor ruse, 60.000 de georgieni au fost alungati din Osetia de Sud. Reactia puterilor occidentale Uniunea Europeana si NATO au ripostat anemic la actele de agresiune ale Rusiei impotriva unui stat democrat, membru in Consiliul European si al OSCE. Desi presedintele UE a intervenit prompt ca sa dezamorseze criza din Georgia, liderii occidentali nu au reactionat cu claritate si coerenta. Ei nu au planificat cum sa reactioneze la provocarile Rusiei. UE si NATO nu au insistat ca mentinerea pacii in Abhazia si in Osetia de Sud sa fie internationalizate. Din contra, in 2008, occidentalii au pus presiuni pe guvernul de la Tbilisi ca sa accepte exclusiv "pacificatori" rusi care, evident, nu erau impartiali. Hotararea de amanare a acordarii statutului de MAP solicitantilor de la Kiev si de la Tbilisi la Summit-ul NATO de la Bucuresti a agravat vulnerabilitatea acestor state fata de Rusia si a inspirat Moscova sa actioneze agresiv ca sa previna aderarea lor la structurile de securitate occidentale. Initial, in semn de protest fata de invazia Georgiei, UE a contramandat discutiile programate cu Moscova referitoare la elaborarea unui parteneriat strategic UE-Rusia. Ulterior, in noiembrie 2008, la insistenta Germaniei, Frantei si Italiei, UE a decis sa reactiveze negocierile de parteneriat cu Moscova. Liderii statelor mari din Europa Occidentala insista ca mentinerea unor relatii detensionate cu Federatia Rusa este preferabila ostracizarii publice si izolarii internationale a Rusiei. Est-europenii sunt indignati de toleranta excesiva franco-germana fata de comportamentul agresiv si arogant al Moscovei. Opinia publica din Polonia si Cehia i-a imputernicit pe oficialii de la Varsovia si de la Praga sa semneze acorduri preliminare cu SUA pentru instalarea interceptoarelor antiracheta si, respectiv, a instalatiilor de radar. Nerespectarea acordului cu UE In octombrie 2008, Moscova a anuntat ca, asa cum se obligase in acordul cu presedintele francez Nicolas Sarkozy, si-a retras trupele din Georgia, a satisfacut conditiile specificate in acord si "totul" a revenit la normalitate. Liderii din Germania, Franta si Italia au acceptat declaratiile Moscovei si s-au aratat dispusi sa reinstituie negocierile joviale cu Moscova pentru avansarea relatiilor de parteneriat si de cooperare intre UE si principalul lor furnizor de energie, Rusia. In realitate, retragerea trupelor ruse din Georgia nu s-a conformat acordului cu UE. Partile combatante trebuiau sa revina la situatia de dinainte de 7 august. Peste 8.000 de militari rusi au ramas in provinciile georgiene Abhazia si Osetia de Sud. Trupele abhaze au anexat teritoriul din stramtoarea Kodori, aflata sub controlul si administratia guvernului de la Tbilisi inainte de invazie. Ca sa fie siguri ca refugiatii georgieni nu se mai pot intoarce la casele lor, satele georgiene din Osetia de Sud au fost incendiate si demolate. Cu infrastructurile economice si militare distruse de armata rusa, Georgia a fost obligata sa-i adaposteasca pe cei 60.000 de refugiati alungati din Osetia de Sud. In urma razboiului din Georgia, militarii rusi stationati in Abhazia si Osetia de Sud nu mai pot pretinde ca sunt "trupe de pacificare". Conform acordului Sarkozy-Medvedev, 250 de observatori UE au fost mandatati sa supravegheze incetarea ostilitatilor si revenirea la starea antebelica. Pana acum, Rusia nu a permis observatorilor UE sa intre in cele doua provincii separatiste georgiene.